Toate definitiile
spíră, spíre, s.f. (înv.) ceată.
SPÍRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire (2). – Din fr. spire.
SPÍRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ unui arc.) 2. buclă. (~ unui cablu.)
SPÍRĂ s.f. 1. Arc al unei elice cuprins între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ♦ Fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect sau o serie de obiecte dispuse în spirală sau în elice. 2. Porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă. [< fr. spire, it., lat. spira, gr. speira].
SPÍRĂ1 s. f. 1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ◊ fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice. 2. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică. (< fr. spire, lat. spira)
-SPÍRĂ2 elem. spiri-.
spíră s. f., g.-d. art. spírei; pl. spíre