Toate definitiile

SPIŢÉLNICUL s. art. v. sfredelul.

SPIȚÉLNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. – Spiță + suf. -elnic.

SPIŢÉLNIC s. (TEHN.) butelnic, (reg.) spiţar. (Cu ~ul se fac găuri mici.)

SPIŢÉLNIC s. v. sfredel.

spițélnic s. n., pl. spițélnice