Toate definitiile

SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Pop.) Farmacist. – Din ngr. spets(i)éris.

SPIŢÉR s. v. farmacist.

spițér (-ri), s. m. – Farmacist. – Mr. spițar. It. speciale (var. specier), prin intermediul ngr. σπετζιέρης (Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Tiktin), cf. sp. especiero, tc. ispinçar. Der. directă din lat. (Cihac, I, 260; Koerting 8927) nu este posibilă. – Der. spițereasă, s. f. (nevastă de spițer); spițerie, s. f. (farmacie), din ngr. σπετζιαρία.

spițér (înv., pop.) s. m., pl. spițéri

șpițér, șpițére, s.n. (reg.) târnăcop cu două brațe în formă de tăiș.