Toate definitiile
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării. – Din germ. Splint.
ȘPLINT s.n. (Tehn.) Cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. [< germ. Splint].
ȘPLINT s. n. cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. (< germ. Splint)
șplint s. n., pl. șplínturi
SPLINT, splinturi, s. n. (Tehn.) Cui de siguranță. – Din engl. splint.
SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranţă, cui spintecat.
SPLINT s.n. Cui de siguranță. [< engl. splint].
SPLINT s. n. cui de siguranță. (< engl. splint)