Toate definitiile

SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul¹ (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.

SPOITÓR s. v. bidinea, zugrav.

spoitór¹ (persoană) (spo-i-) s. m., pl. spoitóri

spoitór² (bidinea) (reg.) (spo-i-) s. n., pl. spoitoáre