Toate definitiile

SPÓRNIC, -Ă, spornici, -ce, adj. 1. Îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ Fig. (Pop.) Vorbăreț. Spornic la vorbă. 2. Care are spor² la treabă; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor², care se face cu spor²; la care se lucrează cu spor². – Din sl. sporĩnŭ.

SPÓRNIC adj. economicos. (O mâncare ~.)

SPÓRNIC adj. v. abundent, activ, bogat, bun, fecund, fertil, gras, harnic, îmbelşugat, îndestulat, mare, mănos, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, rodnic, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

SPÓRNIC s. v. sporiş, verbină.

SPÓRNIC s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.

spórnic adj. m., pl. spórnici; f. spórnică, pl. spórnice