![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiilespráfcă (-ắfci), s. f. – Informație, investigație, anchetă. Rus. spravka, pol. sprawka (Tiktin). SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka. SPRÁFCĂ s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire. șpráfcă și (maĭ vechĭ) spr- f. (rus správka, cercetare, inchizițiune, investigațiune, d. správa, probă, care vine d. vsl. pravŭ, just; rut. správka, faptă, ispravă, poznă, pol. sprawka, mică afacere, mic proces. V. pravilă, isprăvesc). Vechĭ. Anchetă. Azĭ. Fam. A da saŭ a face șprafca în ceva, a da ĭama, a jăfui. spráfcă (înv.) s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce șpráfcă și (maĭ vechĭ) spr- f. (rus správka, cercetare, inchizițiune, investigațiune, d. správa, probă, care vine d. vsl. pravŭ, just; rut. správka, faptă, ispravă, poznă, pol. sprawka, mică afacere, mic proces. V. pravilă, isprăvesc). Vechĭ. Anchetă. Azĭ. Fam. A da saŭ a face șprafca în ceva, a da ĭama, a jăfui. |