Toate definitiile

SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Ajutor, ocrotire, concurs (material sau moral) acordat cuiva sau la ceva. – V. sprijini.

SPRIJINÍRE s. 1. v. susţinere. 2. v. ajutare. 3. servire, susţinere. (~ cauzei revoluţiei.) 4. v. ocrotire. 5. susţinere. (~ propunerii cuiva.)

sprijiníre s. f., g.-d. art. sprijinírii; pl. sprijiníri