Toate definitiile

SPULBERĂTÚRĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.

SPULBERĂTÚRĂ s. v. dumbeţ.

spulberătúră (rar) s. f., g.-d. art. spulberătúrii; pl. spulberătúri