Toate definitiile

SPÚNERE, spuneri, s. f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentință. – V. spune.

SPÚNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunţare, rostire, zicere. (~ unei opinii.) 2. declamare, de-clamaţie, recitare, (rar) debitare, (înv.) recitaţie. (~ unei poezii.)

SPÚNERE s. v. arătare, expunere, istorie, istorisire, înfăţişare, narare, naraţiu-ne, poveste, povestire, prezentare, proverb, răspuns, relatare, replică, ri-postă, vorbă bătrânească, zicală, zică-toare.

spúnere (rar) s. f., g.-d. art. spúnerii; pl. spúneri