Toate definitiile

SPURCÁT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) spurca. 2. (Reg.; concr.) Excremente. – V. spurca.

SPURCAT² -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreț; mârșav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca.

SPURCÁT adj. 1. v. profanat. 2. v. oribil.

SPURCÁT adj. v. carnal, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dez-măţat, fizic, imoral, impur, infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, mur-dar, necurat, nedemn, nelegiuit, nemer-nic, neruşinat, netrebnic, pervertit, ruşinos, scelerat, stricat, ticălos, tru-pesc, vicios.

SPÚRCAT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.

SPURCÁT s. v. aghiuţă, antrax, cărbune, dalac, demon, diavol, drac, excrement, fecale, încornoratul, naiba, necura-tul, pustulă malignă, reumatism, satană, tartor.

SPURCÁT s., adj. v. eretic, schismatic.

spurcát s. n.