Toate definitiile

SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat² (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.

SPURCĂCIÚNE s. scârboşenie, scârnăvie. (Ce e ~ asta?)

SPURCĂCIÚNE s. v. abjecţie, cisticercoză, excrement, fărădelege, fecale, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie, trichinoză.

spurcăciúne s. f., g.-d. art. spurcăciúnii; pl. spurcăciúni