Toate definitiile

SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.

SPÂNZURĂTOÁRE s. 1. spânzurare, spânzurat, strangulare, (înv.) spânzurătură. (spânzurătoarea condamnatului.) 2. ştreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la spânzurătoare.) 3. (concr.) (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o spânzurătoare.)

spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri