Toate definitiile

STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.

STAGNÁRE s. 1. (înv.) stagnaţie. (~ apei de ploaie.) 2. lâncezeală, lâncezire, trenare, (înv.) stagnaţie. (~ a activităţii economice.)

Stagnare ≠ progres

STAGNÁRE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].

stagnáre s. f., g.-d. art. stagnắrii; pl. stagnắri