Toate definitiile

STÉNIC, -Ă, stenici, -ce, adj. (Livr.) Întăritor. – Din fr. sthénique.

STÉNIC adj. v. întăritor.

Stenic ≠ astenic

STÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Care fortifică, dă putere; întăritor. [< fr. sthénique, cf. gr. sthenos].

STÉNIC, -Ă adj. întăritor. (< fr. sthénique)

sténic (livr.) adj. m., pl. sténici; f. sténică, pl. sténice