Toate definitiile

steregíe, steregíi, s.f. 1. (înv. și reg.) țurțur de funingine format pe coșul prin care iese fumul; apă de ploaie neagră care curge din streașină. 2. (reg.; în forma: strighie) instrument cu care se curăță butoaiele în care s-a ținut vin. 3. (reg.; în forma: stirigie) rugină la grâu. 4. (reg.) nume de plantă.

STEREGÍE s. v. funingine.

STEREGÍE s. f. (Înv.) Țurțur de funingine care rămâne pe coș; p. ext. funingine. – Lat. *stiliginea (< sti[ria] + [fu]liginea).

tirighíe saŭ st- și (Vl.) tîrghíe f. (ngr. și vgr. trygia, drojdie de vin, d. bg. trýgos, strugure cules, ngr. „culesu viilor”; bg. trigia). Tartru (depus pe doagele butoaĭelor orĭ pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formează pe suprafața ceaĭuluĭ cînd se răcește (V. mîzgă). Negreală care se scurge din streșini. – Și steregíe, treghíe. În Maram. stregíe, la Dos. sterevíe, stervíe și stirevíe. La Vicĭu sterégie și stirégie, negreală din streșinĭ. Forma tirighíe în rev. I. Crg. 1911, 159 (Olt.) și Univ. 1922, 14 Apr. 4, 8, ĭar tîrghíe în Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3.