Toate definitiile

STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță.

STICLÚŢĂ s. (rar) sticlişoară, sticluliţă, sticluşoară, (reg.) şipuşor, (Transilv. şi Bucov.) glăjiţă, glă-juţă. (O ~ cu parfum.)

sticlúță (sti-clu-) s. f., g.-d. art. sticlúței; pl. sticlúțe