Toate definitiile
STINS1 s. n. Stingere. – V. stinge.
STINS2, -Ă, stinși, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de strălucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, șters. 5. Dispărut, mort. 6. (Jur.; despre obligații, acțiuni penale, privilegii etc.) Care a încetat, care nu mai are curs, care și-a pierdut puterea juridică. 7. (Despre reflexe condiționate) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n-a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător. 8. (În sintagma) Var stins = pastă vâscoasă, albă, obținută prin reacția dintre piatra de var arsă și apă (cu numeroase folosiri în construcție). – V. stinge.
STINS adj. 1. înăbuşit. (Un incendiu ~.) 2. v. estom-pat. 3. v. difuz. 4. v. slab. 5. v. înăbuşit. 6. v. încet. 7. v. prescris.
STINS adj. v. ruinat, sărăcit, scăpătat.
Stins ≠ aprins
stins s. n.