Toate definitiile

STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act, sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.

STIPULÁŢIE s. v. clauză.

STIPULÁȚIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].

STIPULÁȚIE s. n. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc. (< fr. stipulation, lat. stipulatio)

stipuláție (-ți-e) s. f., art. stipuláția (-ți-a), g.-d. art. stipuláției; pl. stipuláții, art. stipuláțiile (-ți-i-)