Toate definitiile

STIVUÍ, stivuiésc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. – Stivă + suf. -ui.

STIVUÍ vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.)

stivuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. prez. 3 să stivuiáscă