Toate definitiile

STÍVĂ, stive, s. f. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás.

STÍVĂ s. v. cală, hambar.

STÍVĂ s.f. (Mar.) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< it. stiva].

STÍVĂ s. f. 1. magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. 2. (mar.) cală. (< it. stiva)

stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio.

stívă s. f., g.-d. art. stívei; pl. stíve

STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă.

STIVÁ vb. v. stivui.

STIVÁ vb. I. tr. (Mar.) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< it. stivare].

STIVÁ vb. tr. a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< it. stivare)

stivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 stiveáză