Toate definitiile

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store.

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ul la geam.)

STÓR s.n. Perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. [< fr. store, cf. it. stora].

STOR s. n. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. (< fr. store)

stor s. n., pl. stóruri