Toate definitiile

STRICĂTÓR, -OÁRE, stricători, -oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, pervertește. – Strica + suf. -ător.

STRICĂTÓR adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, vătă-mător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~oare pentru ...)

stricătór adj. m., pl. stricătóri; f. sg. și pl. stricătoáre