Toate definitiile

STRIGĂTÓR, -OÁRE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.

STRIGĂTÓR adj. v. intens, izbitor, strident, tare, ţipător, violent.

STRIGĂTÓR s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.

strigătór adj. m., s. m., pl. strigătóri; adj. f. sg. și pl. strigătoáre