Toate definitiile

STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. 2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (Înv.) Caznă, chin, suferință. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate. 2. (Înv.) Colecție. – Strâns² + suf. -oare.

STRÂNSOÁRE s. v. apăsare.

STRÂNSOÁRE s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, asuprire, calvar, canon, caznă, chin, colică, constrângere, contractare, contracţie, convulsie, crampă, dificultate, dispoziţie, durere, economie, exploatare, forţă, hotărâre, impas, îmbrăţişare, îmbrăţişat, împilare, încleştare, încurcătură, îngustime, înlănţuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, ordin, patimă, pedeapsă, persecutare, persecuţie, poruncă, prigoană, prigonire, recoltă, rod, sancţiune, schingiuire, schingiuit, silă, silnicie, spasm, strângere, strâns, suferinţă, supliciu, tetanie, tortură, urgisire, violenţă, zgârcire.

strânsoáre s. f., g.-d. art. strânsórii; pl. strânsóri