Toate definitiile

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Stră- + bate.

STRĂBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. răzbate. 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ dstanţa de 5000 m în ...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. şi fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rând oraşele şi satele.) 10. v. co-linda. 11. v. parcurge.

străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept).

străbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți, imperf. 3 sg. străbăteá; conj. prez. 3 să străbátă; imper. 2 sg. străbáte, 2 pl. străbáteți; ger. străbătấnd; part. străbătút