Toate definitiile

STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -ință.

STRĂDUÍNŢĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. v. hăr-nicie. 5. ardoare, râvnă, sârguinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osâr-duire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)

străduínță s. f., g.-d. art. străduínței; pl. străduínțe