Toate definitiile

STRĂDUÍRE, străduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se strădui și rezultatul ei. – V. strădui.

STRĂDUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, truda, zbatere.

străduíre (rar) s. f., g.-d. art. străduírii; pl. străduíri