Toate definitiile

SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub¹- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).

SUBLOCOTENÉNT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.

SUBLOCOTENÉNT s.m. Cel dintâi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După fr. sous-lieutenant].

SUBLOCOTENÉNT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant)

sublocotenént s. m., pl. sublocotenénți; abr. slt.