Toate definitiile

SUBÎMPĂRȚÍRE, subîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei; (concr.) parte care intră în componența unei părți mai mari care a fost împărțită; subdiviziune; grupă; subunitate. – V. subîmpărți.

SUBÎMPĂRŢÍRE s. subdiviziune, (înv.) sub-împărţitură.

SUBÎMPĂRȚÍRE s.f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. [< subîmpărți].

SUBÎMPĂRȚÍRE s. f. acțiunea de a subîmpărți; parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. (< subîmpărți)

!subîmpărțíre (su-bîm-/sub-îm-) s. f., g.-d. art. subîmpărțírii; pl. subîmpărțíri