Toate definitiile

SUC, sucuri, s. n. 1. Lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeamă. ♦ Lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. ♦ Băutură răcoritoare special preparată din sucul (1) unor fructe sau din substanțe sintetice. 2. Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții. ◊ Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor. 3. (Reg.) Usuc. – Din fr. suc, lat. sucus.

SUC s. 1. zeamă. (~ de lămâie.) 2. sevă, (pop.) mâzgă, must, mustăreaţă, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ul plantelor.) 3. (BIOL.) suc celular v. suc vacuolar; suc vacuolar = suc celular.

SUC s. v. latex, nectar, usuc.

suc! interj. (reg.; repetat) cuvânt cu care se cheamă mieii.

SUC s.n. 1. Lichid care se găsește în țesuturile plantelor, mai ales în fructe. 2. Orice lichid, în afară de sânge, care se află în corpul animalelor. 3. Unele secreții digestive la om și la animale. [< fr. suc, it. succo, cf. lat. succus].

SUC s. n. 1. lichid care se găsește în țesuturile plantelor, în fructe. 2. orice lichid, în afară de sânge, care se află în corpurile animalelor. 3. unele secreții digestive la om și la animale. (< fr. suc, lat. succus)

suc (-curi), s. n. – Must, sevă. Fr. suc. Apare greșit ca element lat. la Pușcariu 1671. Ngr. σοῦϰϰος, pe care Murnu, Lehnw., 43, îl consideră der. din rom., trebuie să provină din it. succo.

suc s. n., pl. súcuri

ȘUC, șucuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. – Din germ. Schuh.

șuc¹, șúcuri, s.n. 1. (înv.; reg.) unitate de măsură a lungimii, egală cu a șasea parte dintr-un stânjen; picior. 2. (reg.; în forma: șuh) compas folosit în zidărie. 3. (reg.; în forma: șuh) papuc. 4. (reg.) întăritură care se face la malul unui râu, pentru a nu se surpa din cauza apei. 5. (reg.) măsură de lungime folosită de țesătoare. 6. (reg.) măsură de lungime de aproximativ 15-16 cm. 7. (reg.) măsură de lungime egală cu lungimea degetului mare.

șuc², șúcuri, s.n. (reg.) izbitură, îmbrâncitură.

șuc (-ci), s. m. – (Trans.) Măsură de lungime, echivalînd cam 33 cm. – Var. Banat șuh, șuf. Germ. Schuh (Tiktin; Candrea).

șuc, V. șuh.

șuh, șuf și șuc m. (germ. dial. schuch = schuh, gheată). Trans. Ban. Picĭor (ca măsură de lungime).

șuc (reg.) s. n., pl. șúcuri