Toate definitiile

SUDUÍ, súdui, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A spune ocări la adresa cuiva; a înjura. ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni.

SUDUÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, drăcui, insulta, înjura, jigni, moraliza, mustra, ocărî, ofensa, ul-tragia.

suduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. súdui, 3 súduie, imperf. 3 sg. suduiá; conj. prez. 3 să súduie