Toate definitiile
SÚFLU, sufluri, s. n. 1. Respirație. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei, inimii sau vaselor în diferite boli, asemănătoare cu zgomotul făcut de o coloană de aer sau de lichid împinsă cu forța într-un canal îngust. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistență fizică (mare). 2. Adiere, boare. 3. Masă de aer deplasată cu violență (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii și distrugeri. 4. Fig. Avânt, elan, însuflețire. – Din fr. souffle.
SÚFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a făcut să zboare hârtia de pe masă.) 2. bătaie, suflare, (înv. şi pop.) suflat, (reg.) zălişte. (Stă în ~ul vântului.) 3. adiere, boare, pală, suflare, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici un ~ de vânt.)
SÚFLU s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasi-une, patimă, pornire, răsuflare, respi-raţie, suflare.
SÚFLU s.n. 1. Agitare a aerului (produsă de vânt). ♦ Presiune exercitată de gazele rezultate din explozia unui exploziv. 2. (Med.) Zgomot cardiac care se observă în anumite boli de inimă și se aseamănă cu zgomotul unor foale. [< fr. souffle].
SÚFLU s. n. 1. agitare a aerului (produsă de vânt). ◊ presiune violentă produsă de gazele unui exploziv. 2. zgomot cardiac care se observă în anumite boli de inimă, asemănător cu zgomotul unor foale. (< fr. souffle)