Toate definitiile

SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.

SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuşi.

SUFOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) înăbuși (din lipsă de aer). [P.i. sufóc, 3,6 -că. / < fr. suffoquer, cf. lat. suffocare].

SUFOCÁ vb. tr., refl. a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)

sufocá (a ~) vb., ind. prez. 3 sufócă