Toate definitiile

SUFRAGERÍE, sufragerii, s. f. Cameră special amenajată și mobilată în care se servește masa. ♦ Mobilierul pentru această cameră. [Var.: sofrageríe s. f.] – Sufragiu¹ + suf. -ărie.

SUFRAGERÍE s. sală de mese, sală de mâncare, (înv. şi reg.) prânzitor, (înv.) sală de ospeţe.

sufrageríe (su-fra-) s. f., art. sufragería, g.-d. art. sufrageríei; pl. sufrageríi, art. sufrageríile (-ri-i-)

sofrageríe f. (d. sofragiŭ. D. rom. vine ngr. sofradzaria). Camera în care e masa de mîncare (numita și sală de mîncare, după fr. sale à manger, ĭar pe la internate, cazarme, închisorĭ refectoriŭ). — Și su-.