Toate definitiile

SUFRAGÍU¹, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sofragíu s. m.] – Din tc. sofraci.

sufragíu¹ (persoană) (su-fra-) s. m., art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii (-gi-ii)

sufrágiu² (vot) [giu pron. giu] (su-fra-) s. n., art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (-gi-i-)

sofragíŭ și su- m. (turc. sofracy). Stolnic. Stolnicel, slugă de sofragerie.

SUFRÁGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obţine ~iile publicului.)

SUFRÁGIU², sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

SUFRÁGIU s.n. 1. Vot. ♦ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. (P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron. -giu, var. sufraj s.n. / < lat. suffragium, cf. fr. suffrage].

SUFRÁGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr. suffrage, lat. suffragium)