Toate definitiile

SUGÉL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge).

SUGÉL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) ţigancă. 2. sugel-alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) faţa-mâţei, urzică albă, urzică creaţă. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniţă.

SUGÉL s. v. panariţiu.

sugél (-éi), s. m. – 1. Panarițiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).

sugél (pop.) s. m., pl. sugéi, art. sugéii

!sugél-gálben (plantă) (reg.) s. m. pl. sugéi-galbeni, art. sugéii-galbeni