Toate definitiile

SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.

SUGRUMĂTÚRĂ s. 1. gâtuitură. (~ unei persoane.) 2. v. gâtuitură.

SUGRUMĂTÚRĂ s. v. gâtuire, strangulare, sugrumare.

sugrumătúră (rar) (su-gru-) s. f., g.-d. art. sugru­mătúrii; pl. sugrumătúri