Toate definitiile

SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.

SUITÓR adj. 1. v. agăţător. 2. v. ascendent.

Suitor ≠ coborâtor

SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.

suitór¹ (rar) (su-i-) adj. m., pl. suitóri; f. sg. și pl. suitoáre

suitór² (rudă) (înv.) (su-i-) s. m., pl. suitóri