Toate definitiile

SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș.

SUÍŞ s. 1. v. escaladare. 2. urcuş. (La mijlocul ~ului unui munte.)

SUÍŞ s. v. creastă, creştet, culme, pisc, vârf.

Suiş ≠ coborâş

suíș s. n., pl. suíșuri