Toate definitiile
SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit. 3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din fr. superbe, lat. superbus.
SUPÉRB adj. v. mândru, orgolios, semeţ, trufaş.
SUPÉRB adj., adv. 1. adj. v. grandios. 2. adj. v. minunat. 3. adv. minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeieşte, îngereşte. (Cântă ~.) 4. adj. v. perfect.
SUPÉRB, -Ă adj. 1. Splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. Neobișnuit de frumos. ♦ Foarte bun, foarte gustos. 3. (Rar) Mândru, trufaș. [Cf. fr. superbe, lat. superbus].
SUPÉRB, -Ă adj. 1. splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. neobișnuit de frumos. ◊ foarte bun, foarte gustos. (< fr. superbe, lat. superbus)