Toate definitiile

SUPERFINÍȚIE s. f. Operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă. – Din fr. superfinition.

SUPERFINÍŢIE s. (TEHN.) vibronetezire.

SUPERFINÍȚIE s.f. Superfinisare. [Gen. -iei. / < fr. superfinition].

SUPERFINÍȚIE s. f. superfinisare. (< fr. superfinition)

superfiníție (-ți-e) s. f., art. superfiníția (-ți-a), g.-d. art. superfiníției; pl. superfiníții, art. superfiníțiile (-ți-i-)