Toate definitiile

SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepțional. – Supra- + natural (după fr. surnaturel).

SUPRANATURÁL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. v. fantastic. 3. imaterial, nematerial, nepământean, nepământesc. (Element ~.)

SUPRANATURÁL, -Ă adj. (Despre fenomene, ființe etc.; în concepțiile mistice) Care se pretinde că ar fi mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, în mod natural; miraculos, fantastic. ♦ Extraordinar, excepțional. // s.n. Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. [< supra- + natural, după fr. surnaturel].

SUPRANATURÁL, -Ă I. adj. (despre fenomene, ființe etc.) care pare mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, natural; extraordinar. ◊ (rel.) divin, miraculos, fantastic. II. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. (după fr. surnaturel)

supranaturál (su-pra-) adj. m., pl. supranaturáli; f. supranaturálă, pl. supranaturále