Toate definitiile

SUPRAORDINÁRE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra- + ordinare (rar).

SUPRAORDINÁRE s. (LOG.) (rar) supraordinaţie.

SUPRAORDINÁRE s.f. v. supraordonare.

SUPRAORDINÁRE s. f. cuprindere în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sferă mai mică. (< supra¹- + ordinare)