Toate definitiile

SÂCÂÍ, sâcâi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicăli. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. – Sâc + suf. -âi.

SÂCÂÍ vb. 1. v. enerva. 2. v. şicana. 3. v. cicăli.

sâcâí (a ~) vb., ind. 1 și 2 sg. sấcâi, 3 sấcâie, imperf. 3 sg. sâcâiá; conj. prez. 3 să sấcâie

sî́cîĭ, a -í v. tr. (d. sîc). Fam. Șicanez, supăr, plictisesc, necăjesc: mă tot sîcîĭa cu judecata, cu vorba.