Toate definitiile

SÂNGERÁ, sângerez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ◊ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe nenorociri. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. 4. Intranz. și refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. și: (reg.) sânger] – Lat. sanguinare.

SÂNGERÁ vb. 1. a (se) înroşi, a (se) însângera, a (se) roşi, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorâţi. (A ~ tot la rană.) *2. (reg.) a însplina. (Vita s-a ~.) 3. (reg.) a stricni. (Zootehnicianul ~ vita.)

sângerá (a ~) vb., ind. prez. 3 sângereáză

2) sî́nger și (ob.) -réz, a -á v. intr. (lat. sánguino, -náre [intr.], it. sanguinare, pv. sangnar, fr. saigner, cat. sp. pg. sangrar). Emit sînge: rana sîngerează încă. Fig. Inima îmĭ sîngerează. V. tr. Lovesc în cît să curgă sînge: glonțu l-a sîngerat la un picĭor. – Și însîngerez ca v. tr.