Toate definitiile

SÂNGERĂTÚRĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.

SÂNGERĂTÚRĂ s. v. sângerare.

SÂNGERĂTÚRĂ s. v. hemoragie.

sângerătúră s. f., g.-d. art. sângerătúrii; pl. sângerătúri

sîngerătúră f, pl. ĭ (d. a sîngera). Pop. O boală a vitelor (stricarea sîngeluĭ).