Toate definitiile

SÂRGUÍNȚĂ, sârguințe, s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -ință.

SÂRGUÍNŢĂ s. 1. v. hărnicie. 2. v. perseverenţă. 3. ardoare, râvnă, străduinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)

sârguínță s. f., g.-d. art. sârguínței

sîrguínță f., pl. e (d. a se sîrgui). Rar. Silință, zel, asiduitate, hărnicie: sîrguință la învățătură.