Toate definitiile

SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit¹. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.

SÂSÂITÚRĂ s. 1. v. şuierătură. 2. v. sâsâit.

sâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri

sîsîitúră f., pl. ĭ. Sîsîĭală, sunet sîsîit.