Toate definitiile

SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (Geranium pratense). – Săgeată + suf. -ică.

SĂGEŢÍCĂ s. săgeţea, (înv.) săgetuţă.

SĂGEŢÍCĂ s. v. buchet, ciocul-berzei, greghetin.

greghécĭ m., pl. tot așa, și greghetin m. (bg. gergečĭ, biban. Cp. cu brighecĭ). O plantă erbacee geraniacee, numită și cĭocu berzeĭ (vest) și pliscu cucoareĭ (est), săgețică (Bucov.), ĭar în bot. geránium praténse cu varietatea eródium cicutárium.

săgețícă s. f., g.-d. art. săgețélei; pl. săgețéle, art. săgețélele

săgețícă f., pl. ele. Săgeată mică. O plantă, greghetin (Buc.).